Etichete

, , , ,


“N-o să scap niciodată de porcăriile care mi-au intrat pe sub uşa camerei timp de douăzeci şi ceva de ani. Mi-e frică să mă gândesc la toți anii adolescenței mele îngălate, în care n-am făcut nimic altceva decât să fug şi să scriu tot felul de chestii metaforicoase. În fiecare zi mi-am spus că singura mea şansă e să plec, să şterg linie cu linie casa vagon, să-i las pe ai mei să se dizolve în sucul lor propriu. Să-i pun la naftalină, să le arăt că sînt altfel, că istoriile lor de căcat nu m-au atins şi nu au nici o putere asupra mea. Că tinerețea lor s-a dus dracului nu din cauza mea, ci pentru că au luat-o pur şi simplu razna.”

            Acum câteva săptămâni am “recuperat” de la o tarabă cu cărți la reducere romanul – deja citit şi pătat cu cafea de altcineva –  Anei Maria Sandu, Fata din casa vagon (Polirom, 2006). Recunosc, nu auzisem deloc despre autoare, un soi de snobism (prefața cărții e semnată de Mircea Cărtărescu), m-a făcut să scot din buzunar suma derizorie cerută de vânzătoare.

            Spun că girul lui Mircea Cărtărescu a constituit motivul pentru care am cumpărat cartea fiindcă deşi am răsfoit-o şi am citit câteva pasaje, nu am reuşit să-mi fac o idee despre ea. Am pus-o binişor în bibliotecă şi pe lista de aşteptare, iar într-o zi am luat-o să mă însoțească în drumurile cu ratb-ul spre muncă. Acum pot spune că-i o carte de nepovestit, însă plină de o sensibilitate tăioasă (dacă există aşa ceva), dramatic fără prefixul melo-, obsesivă şi surprinzătoare, mai ales în final.

            Ana Maria Sandu zugrăveşte o lume de femei, o familie în care dorințele, frustrările, obsesiile se transmit pe linie maternă. Autoarea nu e singura care dă glas personajelor, mai degrabă le face intrarea în scenă, fiecare pe rând îşi face destăinuirea într-o carte menită să fie un ritual de exorcizare.

            O casă vagon e un spațiu în care încăperile funcționează pe principiul vaselor comunicante şi refuză intimitatea, claustrarea voluntară şi controlată. Fiecare cameră e un spațiu de trecere care preia căldura sufocantă, curentul sau frigul din încăperea vecină şi o transmite în următoarea. La fel şi personajele, conectate prin legături de sânge (Viorica, Ileana, Ina) ori prin legământ “de cruce” (Ina şi Duduța), absorb unul de la celălalt idealuri, neîmpliniri, repulsii care devin comune.

            Poveştile paralele, întrețesute, spiralate, vocile care spun parcă aceeaşi poveste pe tonuri diferite, dau un caracter secvențial-repetitiv cărții. Adolescența minată de convulsiile unei familii disfuncționale, femeia ostatică într-o căsnicie cu un bețiv cartofor, sarcina nedorită, construiesc un univers care, din punct de vedere literar, pare explorat în exces, este însă un univers pe care autoarea îl reconfigurează şi îmbogățeşte cu motive ce recompun povestea şi interpretările sale, fără clişee, fără timpi morți. Personajele propun soluții fie radicale fie patetice, însă fundamental umane: un inel cu rubin, câştigat la masa de pocher, reprezintă simbolul unei căsnicii derizorii dar şi răscumpărarea lamentabilă a unei existențe ratate; experiența traumatizantă a violului e înecată metaforic într-un borcan cu dulceață; adolescența marcată de pierderea unui tată idealizat e înecată – de data asta la propriu –  în râul copilăriei, pe fundul căruia Ileana caută calmul şi dragostea părintească; copilul – poate nedorit –  e avortat într-o ficțiune paralelă (aşa am citit-o eu, cel puțin, e posibil să greşesc), menită să sublimeze un destin ce pare pecetluit.

            Ana Maria Sandu pune la bătaie obsesiile si traumele unor personaje închistate în scenarii fără ieşire într-un efort de purificare, de împăcare cu sine şi cu ceilalți, într-un efort de instituire a unui sens măcar fictiv, măcar potențial –  într-un univers ce pare iremediabil condamnat la haos. Este un efort care, transpus în literatură, dă o proză autoficțională de calitate. Sper şi eu, aşa cum se arată în prefața cărții,  ca autoarea să beneficieze de o recunoaştere – măcar post factum –  a valorii probate prin această scriere de profunzime.

Anunțuri