Etichete

, , , ,


Un prinț vine într-un tărâm de la marginea Europei ca să fie încoronat rege. Îşi aduce dentistul. Care îşi aduce motanul. Dentistul se îndrăgosteşte. Motanul – şi el. Se naşte o țară. Şi un copil. Şi nişte pisoi. Mulți pisoi. Mai departe…scrie-n carte.

Dacă Degete mici e o poveste frumos brodată, Filip Florian realizează cu Zilele regelui o croială de dantelă şi satin dusă până aproape de perfecțiune. Cartea asta parcă are desenate arabescuri la capăt de pagină şi flori uscate cu parfum de epocă prins între rânduri.

Zilele regelui e o poveste de istorie romanțată despre regele Carol I, dar mai ales despre Joseph Strauss –  dentistul său neoficial – , motanul Siegfried – care vorbeşte/ îi trimite scrisori stăpânului său sub forma scrijeliturilor aplicate metodic pe obiectele de mobilier –  şi despre Bucuresciul din vremea Independenței. Nu te poți sătura să întorci paginile care spun, toate la un loc, poveşti de iubire, intrigi politice,  scene de viață dintr-o epocă idilică, nu atât de îndepărtată de zilele noastre.

Filip Florian abordează istoria relaxat, o pigmentează cu realități potențiale şi ficțiuni care dau suma unui adevăr lipsit de încrâncenare şi nepartizan. Informația istorică, cinismul, umorul, abordarea artistic –  sunt cumpănite atent, rafinate şi decantate în imagini de un colorit aparte, personaje vivace şi o trecere calmă prin timp. Un text fără rupturi, fără convulsii, un discurs clasic ce inspiră o nesfârşită tihnă. Habar n-am cât a muncit autorul la romanul acesta, cât l-a prelucrat, însă cred două lucruri: unu – d-l Florian a fost bijutier într-o viață anterioară, şi doi – mi-ar plăcea să avem parte, într-o completare a demersului lui Neagu Djuvara, de o istorie a românilor spusă de Filip Florian. Cred că am învăța să fim mai calmi cu trecutul nostru, să fim mai corecți, mai puțin inflamați, şi poate – să ne iubim mai mult.

Dar gata cu vorbăria. Îmi stăpânesc cu greu impulsul de a vă cita vreo 10-15 pagini din această carte, dar vă spun doar atât: dacă vă place istoria, trebuie să citiți cartea; dacă nu vă place istoria, atunci merită s-o faceți măcar pentru motanul Siegfried; dacă nu vă plac nici istoria nici pisicile, atunci trebuie să citiți Zilele regelui fiindcă e scrisă de Filip Florian. En fin, dacă nu vă place Filip Florian, nu mai vorbesc cu voi! (eu l-am instalat cu surle şi trâmbițe în topul celor trei scriitori români pe care îi iubesc, fac precizarea că nu ştiu încă cine e al treilea J)

Anunțuri