Etichete

, ,


Motivul pentru care răspund atât de târziu la provocarea lansată de Boghi este îndelunga deliberare în urma căreia am decis că –  deşi am 28 de ani –  copilăria nu mi s-a epuizat şi continuă să fie populată cu eroi de poveste. Aşadar, de prin cotloanele memoriei şi de prin cărțile terminate abia deunăzi se adună cu alai următoarea armată de personaje ce alimentează vise de puştan etern:

10. Locul zece îi revine căpitanului Nemo, aprigul conducător al submersibilului Nautilus, pe care am avut plăcerea să-l cunosc pe la doişpe-treişpe ani, în romanul Douăzeci de mii de leghe sub mări, al lui Jules Verne (vă mai amintiți colecția aia de cărți albe, cartonate, cu poze la începutul fiecărui capitol? Apare acum în Biblioteca Adevărul, în ediție aproape identică  cu cea originală).

9. Următorul personaj de poveste, şi primul care mi-a stârnit lacrimile, este sărmanul Robert Falcon Scott, care şi-a construit legenda tragică în ghețurile antarctice, în competiția cu Roald Amundsen pentru cucerirea Polului Sud (Scott nu a reuşit să ajungă primul la Pol, iar pe drumul de întoarcere a murit înghețat, şi el şi tovarăşii săi – ce ironie –  la numai vreo nouă mile de tabăra unde ar fi găsit hrană şi căldură). Despre Scott am citit în nişte cărți cu exploratori (Columb, Cortes, Cook, Nansen, etc.) împrumutate de la secțiunea de geografie a bibliotecii realmente magice din orăşelul meu natal. Habar n-am la editură au apărut (Meridiane, Sport-Turism?), da’ erau terfelite rău de alți puştani visători din vremea apusă a comunismului.

8. Elementar, dragă Watson! Sherlock Holmes mi-a cauzat obsesia – care mă ținea câte o lună după ce terminam fiecare carte –  de a analiza cu scrupulozitate fiecare ființă din jurul meu încercând să-i identific secretele prin micile semne care scăpau neinițiaților. A fost prima şi ultima dată în viața mea când am încercat să aplic logica deductivă în viața de zi cu zi. Uite, poate de aia nu-s (încă!) celebru şi bogat! P.S. Pe Sherlock Holmes l-au măcelărit americanii şi Robert Downey Jr. în filmul ce apăru anul trecut şi pe care NU vi-l recomand, e o tâmpenie mare, cu crengi  şi efecte speciale cu numai la Hollywood se poate vedea.

7. Diploma aferentă locului şapte se decernează colectiv numiților Micuțul, Legionarul, Heide, Gregor şi Joseph Porta (voi vă mai amintiți vreunul?) din colecția de cărți a lui Sven Hassel. Tata cumpăra fiecare volum şi el m-a introdus în Legiunea damnaților, Inchisoarea GRU, Batalion de marş, Comisarul, Lichidați Parisul! ş.a. (tata şi-a dat seama – aşa cum numai un tată poate –  că îmi trebuie un antidot la Stendhal şi Thomas Mann).

6. Hucklebberry Finn, în onoarea tuturor trăznăilor pe care le-am pus în scenă împreună cu fratele meu şi cu banda de puştani de pe malul Begăi (a.k.a. Mississippi, varianta neaoşă).

5. Niculaie, din Moromeții, pentru eroismul dovedit în confruntările interminabile cu Bisisica şi cu frații mai mari şi tare neiubitori de carte.

4. Robinson Crusoe, fiindcă m-a învățat să fac stafide în podul casei şi fiindcă o insulă pustie, la mama naibii, e în anumite momente din viețile noastre ale tuturor, o opțiune perfect viabilă.

3. Edmond Dantes, fiindcă şi astăzi, uneori, după “şedințele operaționale” de la birou îmi vine s-o pun de o vendetă în stil Contele de Monte Cristo. (e adevărat, pornirile astea belicoase au un substrat mult mai mundan decât intriga lui Alexandre Dumas).

2. Locul doi şi tiarele de argint merg către piticii Şi Hams şi Regretel, Usi şi Altfred, pelsonajele minunate ale domnului Matei Flolian cale a sclis un basm extlaoldinal pentlu oameni mali.

1. Marele premiu se acordă lui Tom Ward, ucenicul Vraciului din Cronicile Wardstone de Joseph Delaney, cu mulțumiri pentru Spark, cel de-al treilea şi cel mai important membru al familiei noastre, cu care am citit umăr la umăr toate cele şase volume apărute până acum – ultimul acum două săptămâni. Ascultați ce vă spun eu, Harry Poker e un ochelarist-banal-gonflat-de-marketing în comparație cu Tom Ward, aşa că puneți repejor mâna şi citiți volumele editate de Corint Junior (nu de alta, dar am auzit că anul ăsta apare şi filmul, şi poate-l fac harcea-parcea americanii).

Ştiu, o să ziceți că am memoria scurtă, de-aia am pus pe primele locuri nişte cărți abia citite. Ei bine, eu am următoarea teorie: dacă se spune că bătrânii senili se comportă din nou ca nişte copii inocenți, de ce să mai aştepți să îmbătrâneşti când copilăria plină de visuri defilează înflăcărată şi imperinentă tocma’ pe rafturile bibliotecii personale? Vorba aia: cine n-are poveşti de adormit copiii, să-şi procure urgent!

Leapşa treacă la cine-o trece pe-aici şi are chef s-o preia. Zis-am!

Anunțuri