Etichete

, ,


Plouase scurt, o aversă de vară. Cu rochia grea de apă, cu sfârcurile împietrind inul, cu sandalele în mână, Katya păşea prin iarba umedă. Nişte muncitori, salopete albastre care lucrau la o arteziană, îşi pufăiau ţigările. O priveau furtiv, dar hulpav. Dacă ar fi ştiut că nu purta nimic pe dedesubt. Că-i văzuse şi ea cu marginea privirii, voit neinteresată, vânjoşi, bronzaţi, proaspăt spălaţi de ploaie. Pentru o secundă vagă, o sălbăticiune tânără, abandonată bestiilor. Unul dintre bărbaţi, fanfaronul, roti brusc robinetul defect; jeturi uriaşe de apă înspumată îi stropiră pe ceilalţi, asimetric. Râsete. Copii, gândi Katya şi-şi zâmbi sieşi.

Anunțuri