Etichete

, , , , , , ,


the company you keepAm vazut – tot la Studio, intr-o atmosfera suprarealistica (sic!), in care s-au decernat cu pompa premiile festivalului Cinepolitica 2013 – “thriller”-ul politic The Company You Keep, semnat de Robert Redford in 2013, evident cu Robert Redford, Shia LaBoeuf, Susan Sarandon si inca vreo cativa actori buni in rolurile principale.
Povestea promite: un grup de actiune impotriva razboiului din Vietnam – numit Weather Underground, sau The Weather Man, comit in anii ’70 o serie de atentate precum si un atac la o banca din Michigan, in urma caruia un guardian este ucis. Zbaterile radicale ale unei generatii intregi de tineri care luptau impotriva Sistemului (care consuma, ca un monstru orice generatie) versus greselile care transforma niste tineri idealisti si pacifisti in proscrisi pe care FBI-ul ii vaneaza de 30 de ani. Toate astea, in oglinda cu propriile framantari si mize morale ale unui tanar ziarist (Shia LaBeouf) care descopera o poveste ce-i poate propulsa cariera.
Problema cu filmele lui Robert Redford nu e in imagine, in muzica, in atmosfera. Pe toate astea le face competent, niciodata genial, dar totusi competent, smooth cum ar zice americanii.
Problema cu filmele lui Robert Redford e ca intriga si suspansul lasa de dorit, fiindca Redford e “condamnat” sa fie eroul pozitiv care va arata lumii intregi ca el e demn, corect, moral, etc. Intre eforturile transpirate ale tipilor de la FBI (care evident ca raman mereu in urma evenimentelor), fuga inteligenta a lui Redford si (pentru ca ni se dezvaluie faptul ca el nu…fuge) si strofocarile lui LaBeouf, a ramas mult loc de construit drama, mai ales ca rasar pe ici pe colo lujerii unui conflict moral intra- si intergenerational.
Una peste alta, filmul nu agaseaza, e chiar placut daca nu te astepti sa vezi un thriller in toata puterea cuvantului. Documentar vorbind, are valoare (e vorba de radiografia grupului cu activitatile teroriste cele mai senzationale pana la 11 septembrie in SUA) si n-o sa-l vedeti la mall, fiindca n-are “incarcatura” comerciala. I-as da undeva intre nota 7 si 8, pentru cat de bine joaca Redford (desi varsta isi spune cuvantul si in privinta lui) si pentru senzatia aia (usor meschina) de bucurie ca Binele a triumfat din nou, desi te prinzi ca, din scenariu, n-avea cum sa fie altfel.

Anunțuri