Etichete

, , , , ,


Insuportabila usuratate 1Există dragoste autentică născută din compasiune? Până unde se întinde graniţa infidelităţii şi câtă corectitudine politică trebuie să existe între iubirea romantică şi atracţia carnală trecătoare? Sunt vieţile noastre o succesiune de repetări ale unor experienţe pe care le-am mai trăit – luaţi ca şi umanitate – şi le vom mai trăi la nesfârşit, ori o cascadă de conjuncturi şi coincindenţe pe care ne clădim destinul?
Astea ar fi câteva dintre întrebările pe care romanul lui Milan Kundera, publicat pentru prima dată în Franţa în 1984, mi le-a ridicat. Pentru mine, valoarea acestei cărţi stă în întrebările pe care ţi le provoacă şi mai puţin în modul în care autorul alege să încerce (sau nu) un răspuns.
Kundera, despre care – spre ruşinea mea – nu ştiam decât că e unul dintre “creatorii realismului magic central european” – s-a dus cu cartea asta direct într-un top trei al scriitorilor mei preferaţi, deşi pe locurile astea se înghesuie, ex aequo, tomurile multe a cel puţin şapte-opt autori ( Mircea Cărtărescu, Gabriel Garçia Marquez, Mario Vargas Llosa, Erich Maria Remarque, Jose Sarramago, Mircea Eliade, Filip Florian, şi lista poate continua cu o întreagă înşiruire de nume, în toată eterogenitatea lor).
Nu voi povesti – aşa cum sper să vă obişnuiesc, pentru a vă determina la grabnică lectură – în recenziile mele rezumatul cărţilor. Vă voi spune doar că în Insuportabila uşurătate a fiinţei veţi găsi un careu de personaje (Tomas, Tereza, Sabina şi Franz), de o fascinantă construcţie narativă şi de o naturaleţe umană care te înduioşează, după cum te şi înfioară pe alocuri. Veţi găsi poveştile de iubire care ne alimentează imaginaţia, dramele unei lumi condamnate la … kitsch totalitar, cum numeşte Kundera comunismul; veţi parcurge reflecţii filosofice profunde, care ne poartă prin lumea ideilor, de la Parmenide la Nietzsche.

Insuportabila usuratate 2

Fragilitatea existenţei, zădărnicia acesteia, anxietatea tăcută ce-şi face simţită prezenţa cotropitoarea abia noaptea, în vis, dragostea ce învinge inexplicabil piedicile meschinăriei şi limitării umane, cam despre asta e vorba în acest roman tulburător de frumos.
Abia în substrat răsar căinţa (Kundera a fost îndelung acuzat în Cehia natală că ar fi colaborat cu poliţia secretă în anii ’50), refuzul autorului de a scrie sentinţe, efortul de a nu judeca critic personajele ci de a le găsi alibiuri perfect umane, a le proteja şi a le conduce inivizibil prin dramele şi bucuriile propriilor existenţe, de o imensă (şi, în acelaşi timp, grea) uşurătate.
Nu ştiu dacă în spatele capodoperei se află un scrib mic, meschin şi care caută să incline, prin romane îndelung meşteşugite balanţa unei existenţe condamnabile printr-un singur gest. Nu ştiu nici dacă valoarea literară a scriitorului Milan Kundera e ştirbită de greşelile din tinereţe ale omului Milan Kundera. Dar ştiu că am citit în Insuportabila uşurătate a fiinţei o sensibilitate aparte, care-mi stăruie încă în minte şi în suflet, la destul timp după ce am închis povestea între copertele ei.

Despre Milan Kundera şi romanul său au mai scris cu folos:

Lenebarbie

The Original Fire

De asemenea, romanul a fost ecranizat în 1988, cu Daniel Day Lewis si Juliette Binoche

Anunțuri